Confesiunile unei mamici partea a 3-a

Hei, am revenit cu cea de-a treia parte, asa cum am promis.

O sa observati ca aceasta postare nu incepe ca de obicei cu o poza, chiar nu am gasit ceva ce ar putea simboliza ceea ce simt in prezent.

Pentru cei noi veniti pe aceasta pagina, aveti aici si aici primele doua parti.

Dupa operatie am fost dusa la terapie intensiva, niste asistente foarte dragute au avut grija ca toate lucrurile mele sa ajunga langa patul meu si au avut grija de mine ca sa imi ofere tot ce aveam nevoie.

Pe la ora 22.00 am vazut-o pentru a doua oara pe Maya, era atat de micuta, imi era frica sa o tin in brate dar in acelasi timp stiam ca ea este ratiunea mea, pentru ea voi lupta in viata, ca o voi proteja de tot ce este rau pe lumea aceasta.

A doua zi am fost mutata in salon, desi imi era putin rau imi doream nespus de tare sa imi vad pitica, acum deja eram pe acelasi etaj.

Confesiunile unei mamici partea a 2-a

Hei, ce faceti?

Vreau pentru inceput sa imi cer scuze ca nu am postat acest articol atunci cand am promis, adica pe data de 31.03.2014.

Imi este foarte greu sa ma adaptez schimbarilor de anotimp, plus ca fata mea are "serviciu" la ora 7.00 este treaza :)

Hai sa revenim la postarea initiala, pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc aici aveti inceputul acestei confesiuni.

Am ajuns cu pasi repezi in luna a noua, parca tot timpul a trecut foarte repede, nu stiu cand a trecut aceasta perioada.

Eram deja in luna a noua, si eu tot umbla pe strada fara nici un stres, ma plimbam de colo-colo fara probleme, fara sa ma gandesc ca s-ar putea intampla ceva.