luni, 30 martie 2015

Confesiunile unei mamici - prima parte

Hei, tocmai am facut modificari blogului meu, sper sa va placa.
Stiti deja ca am o fetita in varsta de 5 luni, iar azi vreau sa va povestesc cum a fost acea perioada pentru mine, cu momente frumoase dar si neplacute, pe scurt tot ce a insemnat pentru mine aceasta sarcina.. Eu zic sa nu o mai lungim si sa incepem, nu?
Am aflat ca urmeaza sa am un copil in luna februarie, desi aveam sentimentul ca ceva se schimbase inauntrul meu, vroiam sa fiu sigura ca despre aceasta schimbare este vorba.
Ca orice viitoare mamica am facut testul de sarcina, foarte constiincioasa am urmat instructiunile si in momentul in care am vazut cele doua liniute, totul a devenit roz :)
Imi amintesc si acum ca topaiam de fericire si plangeam de bucurie si cum m-am dus la munca toata zambind.
Vroiam sa tin aceasta veste pentru mine pana aveam sa fac prima ecografie, sa vad ca totul este perfect, dar cum colegii mei ma cunosc foarte bine s-au prins ca ceva se intampla si m-au luat la intrebari :)
Cand le-am spus s-au bucurat la fel de mult ca si mine.
La scurt timp am fost la doctor si mi-a confirmat ceea ce deja stiam: ca urmeaza sa am un copil.
Ciudat a fost ca, in mintea mea se nastea ideea ca ureaza sa am o fetita, va dati seama ca se vede abia pe la 24 saptamani sexul copilului, dar eu stiam ca sunt mama de fetita. 
Sunt putin dezamagita de primul meu medic, si spun primul ca am avut doi pe parcursul sarcinii, deoarece nu m-a cantarit, nu mi-a luat tensiunea, mi-a dat Acid Folic si atat, in rest...pauza.
Cand a trebuit sa fac dublu test am ajuns sa cunosc un medic extraordinar, o persoana super caruia ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine ( dar ajung si acolo ).
Odata ajunsa la clinica, pentru 2D-ul am facut cunostita cu cea de-a doua doctorita, aceasta m-a cantarit, mi-a luat tensiunea, mi-a facut ecografie sa vada daca bebe este bine, desi mentionez ca nu eram pacienta ei, la sfarsitul consultatiei am intrebat-o daca ma poate lua si pe mine in evidenta si i-am povesitit cum a fost la primul medic, si asa am ajuns pe maini foarte bune.
Ma duceam la control regulat si mereu vedeam bebelusul,  aveam emotii.
Cand a venit timpul pentru 2D am aflat ca o sa am o "domnisoara" exact asa s-a exprimat domnul doctor ( am fost trimisa la Life Materna - clinica privata ) 
Deja eram in al noualae cer, ma bucuram enorm ca am fetita, si deja ma gandeam la nume :)
Cand le-am aratat poza cu ecografia colegilor mei s-au bucurat enorm, erau la fel de incantati ca mine.
Prima miscare mai serioasa a ei, am simtit-o pe cand asteptam sa semnez un contract la banca, initial nu mi-am dat seama dar apoi am inteles ca fetita mea comunica cu mine.
Pe toata perioada sarcinii am fost atenta cu alimentatia, daca inainte saream mesele fara probleme sau mancam doi covrigi atunci sa schimba totul, ma gandeam ca vreau tot ce este mai bun pentru fata mea.
Au trecut repede cele sapte luni de sarcina, spun sapte ca pana atunci am fost la munca :). Din septembrie am ramas acasa si unde nimic nu s-a schimbat, doar faptul ca nu ma mai trezeam la 7.00 dimineata.
Cand am facut 3D-ul am vazut ce copil minunat am, stiam asta deja, dar fiecare ecografie m-a emotionat destul de mult.

Daca vreti sa aflati si restul ramaneti alaturi de mine pe blog, maine voi posta continuarea.

Pupici.

4 comentarii:

  1. Foarte frumoasa povestea ta,m a emotionat si pe mine si sa sti ca noi,ca femei ne dam seama daca e fata sau baiat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Off....m-ai facut sa plang de fericire, alaturi de tine !! Ma simt ca si cand am fost langa tine in toata perioada acesta !!! :)))))
    Sigur ca abia astept continuarea, cat mai curand... :) ;) :D :*
    Pupici, draga mamica ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pupici scumpa mea, multumesc si chiar ai fost alaturi de mine.

      Ștergere